Otilia Anastase și Iulia Pastorcici @ Galeria Europe, Brașov

Vă invităm la vernisajul expoziției "Fereastră către noi", al artistelor Otilia Anastase și Iulia Pastorcici, la Galeria "Europe" Brașov, în data de 1 iulie, ora 18,30.

Otilia Anastase

Confruntarea artistei cu imaginea se desfășoară pe două paliere. Unul vizează embleme ale spiritualității populare, așa cum sunt scoarțele, care o inspiră pe Otilia Anastase, provocând-o să utilizeze principii ale artei decorative în scopul de a diseca și concentra lumina în forme geometrice, așezate pe pânză în urma unor calcule precise, în ceea ce privește conceperea frizelor pictate. Celălalt orizont de cercetare se organizează în jurul unor simboluri cum sunt crucea, peștele sau volume din vechea noastră ceramică Cucuteni, pretext de a alătura forma și culoarea, intenția fiind aceea de a readuce în memoria privitorului bunul gust pe care înaintașii noștri îl aveau în ceea ce privește ținuta esteteică a obiectelor de cult și utilitare, grupate de artistă sub denumirea de "Antique". Acestora le sunt adăugate elemente vegetale, în compoziții unde desenul ocupă același loc principal ca picturalitatea, a cărei amplitudine este definită de griuri de o rară eleganță. "Dincolo de cer", "Reflecție asupra lumii" conțin acea dorință de redescoperire a propriei ființe prin credință și devenire continuă. Ciclul de lucrări "Bizantinium" este conținătorul unui athetip, cel al crucii, amintind nu numai de obiectul liturgic ca atare, ci și de planul architectural al lăcașelor de cult ortodoxe, pus în pagină cu instrumentele picturii. Semnul peștelui, simbolizându-l de Christos, este receptat în degradeuri sau în perechi de complementare, conturul esențializat având puterea de a transmite imediat mesajul. Spațiul creat devine astfel unul foarte plastic, "Parabola năvodului" sau "Archetype I", atrăgând atenția prin sinteză, prin câmpuri cromatice aerate, ușor de receptat. Aparținând creștinismului, identitatea spirituală a Otiliei Anastase se regăsește inclusiv în dorința de a evoca misterul creației divine, așa cum se întâmplă în lucrările "Microscopica", unde secretele materiei sunt eviscerate cu ajutorul imaginației, în compoziții abstrate, echilibrate cromatic, organizate în registre suprapuse, care evidențiază planurile de culoare și o anumită dinamică a structurilor. Întâlnim aici surse ale genezei, ale germinației și ale devenirii ființei, pe care artista le are în vedere atunci când nonfigurativul său pornește de la ideea de transpunere a unor emoții, provocate de tainele lumii din care suntem zămisliți.

Iulia Pastorcici

Utilizând iconografia bizantină, Iulia Pastorcici pictează cu sentimentul celei pentru care credința se fundamentează pe baze tradiționale, raportarea la divinitate transformându-se într-un mod de a înțelege lumea în care trăiește. Culorile folosite se înscriu însă în tendința neobizantină de acum, fundamentele dogmatice rămânând cele care transpar în compozițiile sacre, prin care artista cercetează revelarea adevărului. În căutarea permanentă a ascezei, Iulia Pastorcici se oprește asupra unor scene care au în vedere transfigurararea. Încadrându-se în canonul liturgic, imagini de sfinți precum "Sfântul Arhidiacon Ștefan", sfinții Nicolae și Ilie se alătură unor scene din viața "Sfântului Iona Botezătorul", așa cum este "Nașterea" și "Tăierea capului", dar și ciclului christic "Trădarea lui Iuda", "Răstignirea Domnului", "Punerea în mormânt", "Învierea Domnului", "Fecioara cu Pruncul" în mai multe variante de reprezentare ale întrupării și maternității, transmițând direct privitorului mesajul vizual pe care acesta îl descoperă imediat. Funcția liturgică a icoanelor este dublată de aceea de mediere între vizibil și inteligibil, între noi, păcătoșii, și Dumnezeu. În acest spirit pictează Iulia Pastorcici aceste ferestre către lumea sa interioară, prin intermediul lor, disonanțele exterioare dispar, echilibrând energiile din jurul său. Omul, în permanență pe drumul izbăvirii, găsește într-un asemenea obiect un simbol ca să îi explice, dar care să îl și ajute să descopere calea spre adevăr. Tocmai acest lucru îl evocă pictorița prin imaginile preluate din vechi modele iconografice, pe care le duce mai departe, cu datele experienței sale, conferind expresivitate fiecărei teme. Datorită îndemânării dobândite prin exercițiul permanent, Iulia Pastorcici stăpânește spațiul, blicurile sunt realizate cu mână sigură, iar în execuția drapajelor se observă iscusință și rafinament. Meșteșugite cu atenție, chipurile sunt cele specifice canoanelor, iar trăsăturile de penel delicate evocă o finețe a manierei de lucru a artistei.

Ana Amelia Dincă