Dialoguri la marginea mării @ Florian Mihăilescu

Argumentul unei expoziții romantice
„DIALOGURI LA MARGINEA MĂRII”
pentru expoziția din 6 septembrie 2018

„- Ai putea să-mi spui dacă iubirea ta este la fel de mare precum marea aceasta?
- Nu știu dacă este la fel de mare, dar cu siguranță este la fel de adâncă.”

Am început acest argument printr-un dialog, cu o întrebare pe care mi-a adresat-o cu ceva timp în urmă soția mea, Liliana, eram la marginea mării. Nu știu dacă răspunsul a fost cel dorit, mai degrabă unul neașteptat asemeni adierii firave venite dinspre larg, acolo unde să întâmplă atâtea lucruri minunate neajunse la gândul și cugetul omului. Lucruri minunate se întâmplă sub ochii noștri, la marginea mării. Cu siguranță lucruri minunate ce nu pot fi văzute, neînțelese de firea omului, se întâmplă și în adâncurile tumultoase și nesigure precum sufletele noastre.

„Dialogurile de la marginea mării” sunt neașteptate, multiple, cu răspunsuri binevenite sau cu altele tainice și nedeslușite. Sunt dialogurile firești, frământări ale umanului cotidian, sunt dialogurile simple cu marea, dar și cele romantice alături de marea dominantă, „creată” și atotputernică, minunată, asemeni tuturor lucrurilor zidite de Dumnezeu ilustrate atât de bine de psalmistul David, „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut”.

Mare întinsă, cu mistere dobândite pe parcursul a mii de ani, ilustrată în culori siderale, cu valuri mari sau mici ce se succed mereu ca într-un periplu nesfârșit al timpului, ascunde vocea catifelată și veche a eternului adânc...

Demersul artistic pe care propun să-l prezint la Muzeul de Artă din Constanța este o sinceră intenție de a reprezenta cele zugrăvite mai sus: iubirea, romantismul, spiritualitatea, misticul și apropierea de Dumnezeu pe care o are nemărginirea, toate acestea cuprinse în frumusețea mării.

Descriere imagine