adoptat de adunarea generală din 28 mai 2001
a Asociaţiei Filială Artă Plastică Religioasă şi Restaurarea Uniunii Artiştilor Plastici din România
PREAMBUL
PROFESIUNEA DE RESTAURATOR
Obiectele cărora societatea le atribuie o valoare specială din punct de vedere artistic, istoric, documentar, estetic, ştiinţific, spiritual sau religios, sunt denumite bunuri culturale şi constituie moştenirea materială şi culturală ce trebuie transmisă generaţiilor viitoare.Societatea încredinţează aceste bunuri culturale restauratorului care devine responsabil nu numai faţă de ele ci şi faţă de proprietarul sau custodele legal, autorul sau creatorul lor, publicul şi posteritatea.Această răspundere privind salvgardarea bunurilor culturale este aceeaşi indiferent de natura, destinaţia sau proprietarul, starea sau gradul de conservare şi de valoarea lor.
ROLUL RESTAURATORULUI
Rolul fundamental al restauratorului este conservarea bunurilor culturale pentru generaţiile prezente şi viitoare.Restauratorul contribuie la cunoaşterea bunurilor culturale în ceea ce priveşte semnificaţia lor estetică, importanţa istorică şi integritatea fizică care le sunt specifice.Restauratorul îşi asumă răspunderea în ceea ce priveşte diagnosticul, tratamentele de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale şi raportează documentar toate procedeele şi intervenţiile sale.
COMPETENŢELE RESTAURATORULUI
DIAGNOSTICUL: Cuprinde determinarea compoziţiei şi a stării de conservare a bunurilor culturale, identificarea şi evaluarea degradărilor, identificarea şi explicarea cauzelor de degradare, determinarea tipului şi naturii tratamentelor necesare şi studiul documentaţiei existente.
CONSERVAREA:
a) Conservarea preventivă consistă în intervenţii indirecte cu scopul de a întârzia deteriorarea şi de a preveni daunele prin crearea condiţiilor optime pentru prezervarea bunurilor culturale pe cât posibil în mod compatibil cu utilitatea lor socială.Conservarea preventivă include folosirea corectă, transportul, înmagazinarea şi expunerea bunurilor culturale.
b) Conservarea de recuperare consistă în orice intervenţie directă asupra bunurilor culturale în scopul de a întârzia deteriorarea lor viitoare.
RESTAURAREA: Consistă în intervenţia directă asupra bunurilor culturale fragmentare sau deteriorate, în scopul de a le favoriza cunoaşterea cu respectul în cel mai înalt grad posibil al integrităţii lor estetice, istorice şi fizice.
ALTE COMPETENŢE ALE RESTAURATORULUI
conceperea programelor şi metodologiilor de conservare şi de restaurare,consultanţa şi asistenţa tehnică pentru conservarea şi restaurarea bunurilor culturale,prepararea rapoartelor tehnice asupra bunurilor culturale cu excepţia aprecierii valorii de piaţă,coordonarea cercetărilor în domeniul conservării şi restaurării,conceperea programelor didactice şi de învăţământ în domeniul conservării şi restaurării,difuzarea informaţiilor obţinute prin studiu, tratament şi cercetare,promovarea cunoaşterii la un nivel aprofundat în domeniul conservării şi restaurării.
FORMAREA
Pentru a menţine standardele profesionale, restauratorul trebuie să întreprindă studii şi să aibă o formare profesională la nivel universitar sau echivalentă dublată de o solidă experienţă practică rezultată din exersarea continuă a intervenţiilor directe asupra bunurilor culturale.
Principii Generale de Aplicare a Codului de Deontologie
Art. 1. Codul de Deontologie cuprinde principii, obligaţii şi comportamente pe care trebuie să le adopte fiecare Restaurator în exerciţiul profesiunii sale.
Art. 2. Profesiunea de restaurator constituie o activitate de interes public şi trebuie să fie exercitată cu respectul tuturor legilor şi acordurilor naţionale, internaţionale şi europene care privesc bunurile culturale şi la care România a aderat: Carta de la Veneţia şi Convenţia de la Granada, sau la care România va adera.
Art. 3. Restauratorul lucrează direct pe bunurile culturale şi este personal responsabil faţă de proprietar şi de societate. Restauratorul are dreptul să-şi exercite profesiunea fără nici un obstacol la propria libertate şi independenţă. El are dreptul şi obligaţia de a refuza în orice circumstanţă orice acţiune sau situaţie pe care o consideră contrară termenilor sau spiritului prezentului cod.
Art. 4. Nerespectarea principiilor, obligaţiilor şi spiritului acestui cod, este echivalentă cu exercitarea propriei activităţi în mod neprofesional antrenând discreditarea întregii profesiuni.
Obligaţii faţă de Bunurile Culturale
Art. 5. Restauratorul trebuie să respecte nu numai integritatea fizică a bunurilor culturale ci şi valoarea lor estetică şi istorică.
Art. 6. Restauratorul, în colaborare cu celelalte profesiuni care se ocupă de bunurile culturale, în cadrul lucrărilor de prezervare, trebuie să ţină cont şi de exigenţele pe care le implică utilitatea socială a bunurilor culturale.
Art. 7. Restauratorul trebuie să lucreze la un nivel de maxim profesionalism indiferent de valoarea de piaţă a bunurilor culturale. Chiar în cazul în care circumstanţe exterioare limitează câmpul de acţiune al Restauratorului, acesta nu trebuie să permită sau să accepte compromiterea respectului acestui Cod.
Art. 8. Restauratorul trebuie să ia în consideraţie toate aspectele conservării preventive înainte de a interveni direct asupra bunurilor culturale şi trebuie să-şi limiteze intervenţia la strictul necesar.
Art. 9. Restauratorul trebuie să opereze numai cu produse, materiale şi procedee care, în baza nivelului actual de cunoaştere, nu implică riscuri de daune asupra bunurilor culturale, a mediului sau a persoanelor. În ceea ce priveşte materialele utilizate, intervenţia nu trebuie, pe cât posibil, să interfereze asupra viitoarelor examene, tratamente sau analize. Materialele utilizate trebuie să fie compatibile cu cele ce constituie bunurile culturale şi să fie uşor şi pe cât posibil reversibile.
Art. 10. Documentaţia aferentă unui bun cultural trebuie să cuprindă totalitatea datelor ce au stat la baza diagnosticului, a intervenţiilor de conservare şi de restaurare cât şi alte documente pertinente. Totalitatea documentaţiei devine parte integrantă a bunului cultural şi trebuie să rămână disponibilă pentru a putea fi consultată în mod adecvat.
Art. 11. Restauratorul trebuie să întreprindă numai lucrările şi operaţiunile pentru care este competent şi nu trebuie nici să iniţieze nici să continue lucrări care nu servesc interesul conservării bunului cultural.
Art. 12. Restauratorul trebuie să-şi îmbogăţească în mod constant cunoştinţele şi capacitatea profesională în scopul ridicării permanente a calităţii intervenţiilor sale.
Art. 13. De fiecare dată când va fi necesar sau oportun, Restauratorul va consulta istoricii sau specialiştii în analize ştiinţifice cu care trebuie să colaboreze şi să schimbe informaţii. Restauratorul este obligat şi are dreptul să ia cunoştinţă de cele mai moderne tehnici în domeniul său de activitate şi să le aplice în interesul prezervării bunurilor culturale.
Art.14. În cazurile de urgenţă, când bunurile culturale sunt în pericol, Restauratorul, indiferent de câmpul său de specializare, va trebui să asigure maximum de asistenţă posibil.
Art. 15. Restauratorul nu trebuie să înlăture materiale făcând parte dintr-un bun cultural dacă acest lucru nu este necesar pentru prezervarea ansamblului, cu excepţia cazului în care materialul respectiv prezintă un risc important pentru valoarea istorică şi estetică a bunului cultural. Materialele înlăturate trebuie conservate, pe cât posibil, iar procedura trebuie documentată.
Art. 16. Atunci când utilitatea socială a bunului cultural este incompatibilă cu prezervarea sa, Restauratorul trebuie, împreună cu proprietarul sau custodele legal, să caute o soluţie intermediară sau o reproducere a obiectului. Restauratorul trebuie să recomande procedeele de reproducere adegvate pentru a evita riscul de degradare a originalului.
Obligaţiile faţă de Proprietar sau de Custodele Legal
Art. 17. Restauratorul trebuie să informeze proprietarul despre orice intervenţie necesară specificând şi mijloacele cele mai adaptate de conservare preventivă sau de transport.
Obligaţii faţă de Colegi şi faţă de Profesiune
Art. 18. Restauratorul trebuie să aibă în vedere menţinerea respectului faţă de integritatea şi demnitatea colegilor şi a profesiunii.
Art. 19. Restauratorul trebuie, în cadrul propriilor cunoştinţe, competenţe, timp şi mijloace tehnice, să ia parte la îndrumarea studenţilor, asistenţilor şi colaboratorilor săi având responsabilitatea finală asupra lucrului întreprins sub supravegherea sa.
Art. 20. Restauratorul trebuie să contribuie la dezvoltarea profesiunii comunicând experienţa şi informaţiile sale.
Art. 21. Restauratorul trebuie să activeze pentru încurajarea cunoaşterii mai profunde a profesiunii şi să promoveze recunoaşterea de către celelalte profesiuni şi de către public a conservării şi a restaurării.
Art. 22. Documentele referitoare la conservare şi la restaurare, de care este responsabil Restauratorul, sunt proprietatea sa intelectuală (pe lângă termenii contractului său de muncă sau termenii contractuali ai lucrării de care răspunde sau la care participă).
Art. 23. Exercitarea comerţului cu bunuri culturale sau exercitarea profesiunii cu scop comercial, cu excepţia lucrărilor pe care le execută personal sau la care participă direct în limitele prevăzute de normele specifice, nu sunt compatibile cu profesiunea de Restaurator.
Art. 24. Pentru a menţine demnitatea şi credibilitatea profesiunii, Restauratorul trebuie să utilizeze în raport cu propriile lucrări numai forme de publicitate adecvate şi informative.
Art. 25. Restauratorul este obligat să aducă la cunoştinţa organelor în drept orice încălcare a prezentului Cod Deontologic, pe cale reprezentativ-ierarhic până la sesizarea organelor de cercetare penală.
Obligaţii faţă de Restaurarea Contractuală
Art. 26. Restauratorul trebuie să cunoască şi să-şi desfăşoare activitatea în cadrul legal prevăzut pentru aceasta în România.
Art. 27. Restauratorul trebuie să se abţină de la a da naştere unui conflict de interese între rolul său de consultant de specialitate şi cel de a întreprinde sau de a se oferi să întreprindă lucrări ca parte contractantă.
Prezentul Cod a fost elaborat pe baza modelului adoptat de : CONFEDERAŢIA EUROPEANĂ A ORGANIZAŢIILOR DECONSERVATORI – RESTAURATORIşi a fost adoptat de Filiala Arta Plastică Religioasă şi Restaurare a Uniunii Artiştilor Plastici din România în şedinţa Adunării Generale ordinare din 28 mai 2001.
Termenul Restaurator folosit în limba Română se va traduce prin Conservator – Restaurator în celelalte limbi europene.